Nu mă plânge, Mamă,
Eu și-n mormânt trăiesc.
Slăviră îngeri ceasul acesta, iată,
Și cerul arse, focului dând vamă.
Spre Tată-a zis: „De ce M-ai lăsat, Tată?“.
Magdalena-n plâns și-n sfâșiere,
Sta-mpietrit discipolul iubit,
Dar spre Mama mută de durere
Nimeni să privească n-a-ndrăznit.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul crucificării lui Iisus Hristos, evidențiind suferința sa și durerea celor apropiați, în special a mamei sale și a Mariei Magdalena. Versurile explorează teme de sacrificiu, credință și legătura divină.