Nicoleta Voica – Vânt Colindă și Vânt Bate (Peste Munți și Peste Sate)

Vânt colindă și vânt bate
Peste munți și peste sate,
Peste codrii și izvoare
Împrimăvărind ogoare,
Bate vânt peste Banat
Și-mi aduce dor de sat.
Dor, am un dor greu,
Dor de satul meu!
De la leagăn la om mare
Toată lumea un dor are,
De la tânăr la bătrân
Poartă dor de sat în sân,
Unde-o fi, unde s-o duce
Dorul de sat îl ajunge.
Dor, am un dor greu,
Dor de satul meu!
Bate, vântule, cât poți
Dorul din lume să-l scoți
Și bate cu vifor greu
Și scoate și dorul meu,
Să nu mai rămână urme
De dor și dragoste-n lume.
Dor, mi-i tare dor,
Mi-o fi până mor!
Bate vânt de primăvară
Și mă mână peste-ogoare,
Mă trece pădurile
Prin poieni cu florile,
Peste ape, peste munte
Până-n satul meu de munte,
Dor, am un dor greu,
Dor de satul meu,
Dor, mi-i tare dor,
Mi-o fi până mor!

Sensul versurilor

Cântecul exprimă un dor profund de satul natal și de locurile copilăriei. Vântul este personificat și devine un mesager al acestui dor, purtând amintiri și sentimente către locurile dragi.

Lasă un comentariu