Bădiță când ți-e dor de mine
Stai sub floarea de bagrine
Și așa să te gândești
Că mine nu mai găsești.
Pentru orice leac ți-am fost
Și-n viață ți-am dat un rost
Lângă suflet te-am purtat
M-am topit de-al tău drag.
În cântări te-am dezmierdat
Inima în palmă ți-am dat
Pe unde am umblat prin lume
Te-am luat, bădiță, cu mine.
Ți-am iertat câte-ai greșit
Și-am luat-o de la început
Că în fața lui Dumnezeu
Te-am ales să fii al meu
Să le împărțim pe toate
Până moartea ne desparte
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și amintirea unei iubiri intense. Vorbește despre sacrificiul și devotamentul într-o relație, subliniind legătura puternică dintre două suflete, chiar și în absența fizică.