Bade, când ți-i dor de mine
Stai sub floarea de băgrine
Și așa să te gândești
Că mine nu mai găsești.
Pentru orice leac ți-am fost
Și-n viață ți-am dat un rost,
lângă suflet te-am purtat,
M-am topit de al tău drag.
În cântări te-am dezmierdat,
Inima-n palmă ți-am dat,
Pe unde-am umblat prin lume
Te-am luat, bădiță, cu mine.
Ți-am iertat câte-ai greșit
Și-am luat-o de la-nceput
Că-n fața lui Dumnezeu
Te-am ales să fii al meu,
să le împărțim pe toate
Până moartea ne desparte.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și devotamentul profund al unei femei față de bărbatul iubit. Ea își amintește de sacrificiile făcute și de promisiunea unei iubiri eterne, în ciuda greșelilor.