Cuvintele scrise de mine
Sunt un fel de-a vorbi
În umilința tăcerii
Și neavând cui să le dau
Le-nșir aici
Ca o mirare.
Acum mă gândesc la o sanie
Care să mă ducă prin depărtate ninsori
Până la casa aceea.
Dar totul a fost mai demult.
Cel ce-a știut mângâierea
Scrie aceste flori cu miros de femeie —
Un fel de-a vorbi
În singurătate
Și-n umilința tăcerii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și singurătate, evocând amintiri dintr-un trecut îndepărtat. Vorbitorul își găsește consolare în scris, transformând cuvintele în flori parfumate, ca o modalitate de a comunica într-o lume tăcută.