Bate-un vânt peste pământ
Și-mi aduce un dor în gând
Dor de satul meu cel drag
Și de-al măicuței prag
Dor de părinții mei dragi
Și de pădurea cu fagi
Dor, dor de mama.
Câte doruri are un om, mai
Ca și frunzele la pom, mai
De le-aș strânge la inimă
N-ar mai avea hodină, lai la la la la
Dar dorul de staul tău
Îl porți în suflet mereu
Of, mama dragă.
Parcă ieri eram micuț, mai
Mă jucam în legănuț, mai
Dar viața m-o dus departe
De părinți să n-am parte, lai la la la la
Oriunde-aș fi pe pământ
Îi port cu mine-n gând
Of, mama dragă.
Când în viață-mi mai greu, mai
Mă-ntorc în satul meu, mai
Unde-am copilărit
Și mândruțe-am iubit, lai la la la la
Și unde de bună seamă
Am zis prima dată mama
Of, mama dragă.
Oriunde-ai fi în lume
Nu uita de satul tău, lai la la la la
Că-i locul cel mai sfânt
Oriunde-ai fi pe pământ
Of, lume dragă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund față de satul natal, de părinți și de amintirile copilăriei. Indiferent unde ne-ar purta viața, legătura cu locul de origine și cu familia rămâne sfântă și ne alinăm dorul întorcându-ne la rădăcini.