Dor violet,
poezia mea în ciorapi de mătase
e un ștreang pentru lacrimi.
Nu mai căuta trupul nud al Etiopiei
acolo unde demonii dorm în garoafe.
O să alunec rece pe pielea ta ca un Oxyuranus
până când o să tremuri în ritm de tango.
În ultimul miez de noapte
tatuează-mi primăvara pe coaste,
zgârie-mi norii cu parfum de levănțică
acoperă-mi ochii cu stropii nebuni de ploaie.
Buzele mele scriu cu sânge de Lactrodectus.
Nu te teme de întuneric
lasă-mă să te învăț să mori frumos.
Sensul versurilor
Piesa explorează o dorință intensă și întunecată, împletită cu imagini poetice despre moarte și transformare. Versurile sugerează o atracție periculoasă și o invitație de a depăși frica de necunoscut.