Plecată acolo unde nu se vede
cum trece crizantema lunii pe cer,
unde nu se știe
roua privighetorii,
mirosul gutuii păstrate-n hambarul cu grâu
până cresc nămeții cât casa.
Cum să mai auzi plânsul copilului,
cum să descânți fruntea fetei bolnave,
cum să simți mișcarea de aripi
a visului
când aștepți
îndurerată și mândră?
Unde ți-e urma,
pe ce drum să-ți ies înainte?
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțit după pierderea mamei. Vorbitorul își amintește de rolul ei protector și se întreabă unde o poate găsi acum.