Crenguță de măr rotat,
Frumos îi la mine-n sat
Când e fânul de tăiat
Și grâul de secerat,
Cireșele de mâncat,
Fetele de sărutat.
Când aleargă zorile
Și-alungă negurile
Culeg roua de pe flori
Și-mi spăl mândri ochișori,
Mă vorbesc cu florile
Și le rup miroasele.
Mă uitai în deal, în vale,
Văzui lume ca o floare,
Lume mândră, luminată
Cu dragoste-mpreunată,
Văzui oamenii din munți
Cu luceferei pe frunți,
Dulce-i vorba la dânșii
Și seamănă cu munții.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea vieții rurale, cu accent pe conexiunea cu natura și dragostea. Evocă un sentiment de admirație pentru simplitatea și frumusețea satului, precum și pentru oamenii care trăiesc în armonie cu natura.