Zici tu, lume, că nu plâng
Și că n-aș fi om de rând,
Am și dor, și supărare,
Dar mi le pun la picioare.
Ehei, lume, dac-ai ști,
Căpătâiul de-ar vorbi
Câte le-am trecut în viață,
Dar ți-am râs, lume, în față.
Și eu, lume, ca și tine
Trec prin rele și prin bune,
Și eu plâng, și eu oftez,
Dar nu te las să mă vezi.
Refren:
Le ascund cu zâmbetul,
Le alin cu cântecul,
Și zic: „Lasă, mâine toate
Or fi duse și uitate.”
Și ce nu mai știi tu, lume,
C-am un colțișor în mine
Care-l țin ascuns eu bine
Unde n-ajunge oricine.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre durerea ascunsă și despre capacitatea de a zâmbi în fața lumii, chiar și atunci când sufletul este plin de suferință. Este un cântec despre rezistență și despre a avea un loc secret unde să-ți păstrezi vulnerabilitățile.