Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur..
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă..
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Și de-atâta vreme,
Nu știe de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni..
Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va rămâne vouă
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur..
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-o să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic..
Singur, singur, singur,
Vreme de beție
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și melancolie într-o noapte ploioasă, posibil într-un cadru de han. Naratorul se simte izolat și se refugiază în beție, acceptând această stare ca pe ceva veșnic.