Te uită cum ninge decembrie
Spre geam, iubito, privește
Mai spune să aducă jăratic
Și focul s-aud cum trosnește
Și mâna-n fotoliu spre sobă
La foc să ascult vijelia
Sau zilele mele totuna
Aș vrea să le-nvăț simfonia
Mai spune să aducă și ceaiul
Și vino și tu mai aproape
Citește-mi ceva de la poluri
Și ningă zăpada ne-ngroape
Ce cald e aicea la tine
Și toate în casa-mi sunt sfinte
Te uită cum ninge decembrie
Nu râde, citește-nainte
E ziua și ce întuneric
Mai spune să aducă și lampa
Te uită zăpada-i cât gardu
Și-apris’ promoroaca și clampa
Eu nu mă mai duc azi acasă
Potop e-napoi și-nainte
Te uită cum ninge decembrie
Nu râde citește-nainte
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă intimă într-o zi de iarnă, unde naratorul se bucură de căldura casei și de compania persoanei iubite. Atmosfera este una de nostalgie și contemplare, accentuată de ninsoare și de dorința de a evada din realitate.