Nu am, Doamne, nimic, și-s bogat.
Sunt, Doamne, cel mai bogat, că Te am.
Cu fiece mugur ce iese din ram – Te-am aflat,
cu cerul ce-mi intră în casă prin geam!
Nu Te supăra, Doamne, că port roua-n gene,
că cel mai fericit am fost, fără să știu:
când sfâșiat eram de fiare în arene
Tu mă strângerai la pieptu-Ți, ca pe-un fiu.
Și ce ușoare-s lanțurile grele
și piatra de sub cap mi-e pernă moale –
în locul unde lacrimile mele
se întâlnesc cu râurile Tale!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de bogăție spirituală și recunoștință față de Dumnezeu, chiar și în momentele dificile. Vorbitorul se simte protejat și iubit de divinitate, găsind alinare și pace în credință.