Adio, -i ultimul sărut…
Butuci zemoși de cramposeie
Cu viță tot, cu vană-n lut
Te-au fost mustit din bobi, femeie…
S-au dus în vânt nescrise cărți
Prin codrul negru, de câmpie,
De-au clătinat în multe părți
Știrbiri, crâmpeie de hârtie.
Adio, dar; ‘nainte mergi
Spre dealuri cocoșate…
M-au judecat la tălpi cu vergi
Descântece din paișpe sate.
Dar n-ai știut: cântărea în roți
Și vremea-n crenge nu adastă
E spartul târgului la Moți
Și voi să-mi cumpăr o nevastă.
De când era Isus cârpar
Câmpia mea undind se scaldă
Cu crematuri și bălegar
Se-ngrașe-n aburi jimblă caldă.
Ceresc parfum de jimblă caldă
Sensul versurilor
Piesa exprimă o despărțire amară, folosind imagini puternice din viața rurală. Versurile evocă un sentiment de pierdere și regret, amestecat cu o acceptare stoică a destinului.
