Nichita Stănescu – Deznunțirea

Lampadarul mă-tii de tavan cu etaje,
de țâță cu claviculă și cu gât,
de ochi genoși cu sprâncene și cu vrajă
de aur fiert, clocotind, și urât,

Te-mping muiere, la o parte
te șterg de pe mine, te uit
carte fără de litere, carte
cuib fără de vultur, cuib

pradă mă las orizontului gravid
Mă-nnec în minele de sare
zvârl cristalul lichid
ce-l avui pentru înăuntru
pe pământ.

Sensul versurilor

Piesa exprimă o ruptură dureroasă și eliberarea de o relație toxică. Vorbitorul se distanțează de persoana iubită, renunțând la trecut și la sentimentele asociate cu acesta.

Lasă un comentariu