Această mare e acoperită de adolescenți
care învață mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu brațul, de curenți,
mai sprijinindu-se de-o rază țepană, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
și-i contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Și aștept
un pas greșit să văd, sau o alunecare
măcar pan’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelți și calmi, și simultan
au și deprins să meargă pe valuri, în picioare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă cu adolescenți care învață să meargă pe valuri. Observatorul de pe plajă reflectă asupra tinereții, echilibrului și a abilității lor de a naviga prin viață.