Toți se știu pe toți
nimeni nu mai aude pe nimeni.
Cu un august rafinament, chelnerul
aduce clătitele,
laptele bătut
și un syrinx.
Tristețea se repetă, a fiecăruia
până la monotonie
fără însă să aibe norocul
de a se transforma într-o muzică.
Cearta izbucnește violent și fals
cu predestinarea împăcării
la al doilea pahar de bere caldă.
S-ar strânge de gât
dar din oboseală se îmbrățișează.
Și-ar plânge unul altuia pe umeri
dar fiecare în sine face economie de lacrimi.
Cu un august rafinament, chelnerul
aduce și așează lângă scrumieră
o jumătate de cap de miel
un rinichi de porc
un mușchi în sânge de vacă
și o mandragoră.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire între vechi prieteni, marcată de familiaritate, dar și de o tristețe repetitivă și incapacitatea de a se conecta profund. Gesturile de afecțiune sunt mai degrabă automate, iar emoțiile sunt reținute, sugerând o relație obosită și lipsită de vitalitate.