Putrezește calul răsturnat în câmp,
lacrima care n-o plâng,
putrezește peste cer
ziua cea de ieri
și decade peste noi
al luminii trist noroi
și te duci tu, trupule,
o dată cu trupele
ale viermilor
și ale iernilor…
ale florii de zăpadă
care nu mai vrea să cadă.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema inevitabilității morții și a decăderii, folosind imaginea unui cal în putrefacție ca metaforă pentru trecerea timpului și pierderea. Versurile evocă un sentiment de tristețe profundă și acceptare melancolică a sfârșitului.