Iubesc iarba
Iubesc iarba atât de tare,
Încât aș vrea să fiu bou,
Ca s-o pot primi de mâncare
Și apoi din bou aș vrea din nou să fiu om
Ca să mănânc boul care a mâncat o asemenea iarbă.
(Refren).
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Iubesc iarba,
Când mă uit la ea îmi zâmbește,
Am un gândac într-un colț de rulotă
Când mă uit la el îmi zâmbește.
Aud un ecou
Și aș vrea din nou să fiu bou
Ca să înțeleg boul care înțelege gândacul din fundul rulotei.
(Refren).
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Iubesc iarba,
Iubirea asta mă liniștește
Iarba din mine,
Aude cum iarba de-afară crește.
În capul meu,
Un bou enorm paște mereuuuuuu
Și toate se rotesc în jurul meuu.
Casele zboară
Soare-n jurul meu o farfurioară
Oamenii zboară.
Oamenii zboară,
Trec prin pereți, înauntru și afară
Sticlele zboară,
Sticlele zboară,
Aerul cântă ca o vioară,
Orașele zboară,
Orașele zboară,
Orașele zboară,.
Iubesc boul,
Iubesc boul din omul care nu mai înțelege
Iarba,
Pe care omul din bou pentru bou o culege.
Am un simț al naturii
Din călcâi până-n cerul gurii
Ca să-nțeleg boul din omul care înțelege omul bou.
(Refren).
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață. (bis)
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune profundă și halucinantă cu natura, folosind imagini bizare cu iarba, boi și transformări. Vorbitorul își dorește să înțeleagă lumea printr-o perspectivă non-umană, sugerând o pierdere a rațiunii și o fuziune cu mediul înconjurător.