Bate vântul cetina, of of
Și-mi mângâie inima, of of
Refren *2: Și cum bate mi-o apleacă
Ca dorul din piept să treacă, of of
Codrul are flori pe poale, of, of
Omul dorurile sale, of, of
Refren*2: Codrul are frunza creață
Omul dragoste de viața, of, of
De iei codrului frunza, of, of
Și omului dragostea, of, of
Refren*2: Codrul frunza-și risipește
Și omul îmbătrânește, of, of
Nu-i lua codrului frunza, mai
Nici omului dragostea
Codrul să nu se pălească
Omul să nu îmbătrânească, of, of
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura dintre om și natură, folosind codrul și vântul ca metafore pentru viață, dor și inevitabila îmbătrânire. Refrenul subliniază ideea că luarea a ceva esențial, fie frunza codrului, fie dragostea omului, duce la pierdere și declin.