Nu-s soare
Nu-s nici lună
Nu-s mare
Nu-s nici furtună,
Sunt eu, un bob de nisip
Care vine, dar și pleacă
Și scapă..
Nu-s suflet
Nu-s nici om
Nu-s sunet
Nu-s nici pom,
Sunt eu un vânt
Care fuge mereu
Și nu un gând
Ci eu și numai eu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de insignifianță și efemeritate al eului liric, comparându-se cu elemente ale naturii precum un bob de nisip sau un vânt trecător. Subliniază ideea că este doar el însuși, fără a se defini prin concepte abstracte.