Era adâncă noaptea și liniștea adâncă
Și mă aflam cu tine alături pe-o stâncă.
Vorbeam cu glas de gânduri, cu șoapte de priviri…
Ne toropeau miresme de fragezi trandafiri….
Dar m-am trezit, când vântul prin ramuri a foșnit:
Eram la fel de singur, cu visul ne-mplinit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis frumos împărtășit cu o persoană dragă, dar care se destramă la trezire, lăsând în urmă un sentiment profund de singurătate și dezamăgire. Vorbitorul se confruntă cu realitatea crudă a visului neîmplinit.