Narcisa Suciu – Câmpuri Aurii.
I:
Anunțuri bizare și mașini urlând
Pavaje și stâlpi de beton
Femei ușoare, aerul vibrând
Reclame în lumini de neon
Ziarul de seară și caldul perfid
Cerșetorii lipsiți de noroc
Prețuri ce zboară, un carnet de partid
Cântăreți din loc în loc.
Excursii în Rai, dolarul în flux
Electrice șoapte de amor
Un concert de nai, limuzine de lux
Urmăriri și instituția lor.
Înserare în gri c-un poet conformist
Ce-și pierde cumpătul său
Cadență khaki, cetățean optimist
Și nevoia mea de zâmbetul tău.
Refren:
Și dacă-n toate astea nu m-oi regăsi
Și dacă nu e asta drumul meu de-a fi
La voi mă voi întoarce sigur într-o zi
O, voi, câmpuri aurii,
O, voi, câmpuri aurii..
II:
Furnicar meschin, copii rătăciți
Statuile ca un deșeu
Oraș, mare chin cu pașii grăbiți
Și lacrimi pe zâmbetul meu.
Baletul mecanic și-un pictor nebun
Biserici ce-așteaptă căiți
Râsul organic, un balon de săpun
Și-o voce șoptind ‘Fiți cuminți! ‘.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de alienare și dezrădăcinare într-un oraș sufocant, plin de contraste și superficialitate. Naratorul tânjește după un loc mai simplu și autentic, sugerat de imaginea câmpurilor aurii, simbol al naturii și al purității.