Sunt calm cât e ziua de lungă,
Dar ca Ion Creangă, cântăreți îmi alungă,
Cad pe burtă, privesc lihniți la soare
Mirosând migdale, nuferi și oalele
femeilor murdare care umblă goale
Pe străzi..
Venim din brigăzi
Cu moartea pe moarte călcând,
Diavolul pe pământ, sfânt
Încerc să-l alung de pe pământ
În altă parte unde suferința cade
peste grote îngropate de gânduri
necurate. Nepoate..
Aici m-am născut, aici am băut
De-acum o să fiu puțin mai mult
Puțin barbut, vreau mai mult și mai mult!
(Yeah!).
Direct din casa albă
Vedem peste stradă
Accidente tragice, femei cu copii în pântece.
Ce le dor când văd că mor pe capete.
Decapitați de psihopați ce umblă în noapte pe străzile goale unde-s numai gropane, Bai Coane.
Realitatea doare, e umilitoare
Dar oare, dar oare
Te apasă când stai pe masă
Ai furia furioasă, gândul ca o nebuloasă
Care lasă oameni trecuți prin prima fază
Se lasă bătuți, întinși pe cruci
Obligați să-și țină crucea-n spate nepoate.
Am viitorul asigurat, cânt rap, îl fac, îl sparg delimitat sunt limitat, handicapat, ușor palpat, frumos cântat, nepredicat.
(Pre’aapp)
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură și violentă, plină de suferință și nedreptate. Artistul exprimă frustrarea și furia față de această realitate, dar și determinarea de a lupta și de a-și asigura un viitor.