Struguraș de agerană
Eu sunt fată dobrogeană
Struguraș de agerană
Eu sunt fată dobrogeană,
M-a crescut mama la soare
Dadă, dulce dadă
Între Dunăre și mare
Dadă, dulce dadă.
M-a-nfășat în iarbă verde
Să fiu dragă cui mă vede
M-a-nfășat în iarbă verde
Să fiu dragă cui mă vede,
M-a culcat în strat cu flori
Dadă, dulce dadă
Să fiu dragă la ficiori
Dadă, dulce dadă.
Leagăn mi-a fost cântecu’
Și florile scutecu’
Leagăn mi-a fost cântecu’
Și florile scutecu’,
Marea mândră copăioară
Dadă, dulce dadă
Și Dunărea surioară
Dadă, dulce dadă.
Scoicile, scoicile mele
Mi-au dat dinții de mărgele
Scoicile, scoicile mele
Mi-au dat dinții de mărgele,
Marea, cântece cu dor
Dadă, dulce dadă
Și culoarea ochilor
Dadă, dulce dadă.
Lanul cel de inișor
Mi-a dat părul gălbior
Lanul cel de inișor
Mi-a dat părul gălbior,
Și cămeșa mea albită
Dadă, dulce dadă
Cu zorele-mpodobită
Dadă, dulce dadă.
Inima și gura mea
Mi-a dat-o măicuța mea
Inima și gura mea
Mi-a dat-o măicuța mea,
Ca să pot cânta cu ea
Dadă, dulce dadă
Cât pe lume m-oi afla
Dadă, dulce dadă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă mândria de a fi fată dobrogeană, legătura profundă cu natura și tradițiile locului. Versurile descriu cum elementele naturale (soarele, iarba, florile, marea, Dunărea) i-au modelat identitatea și i-au dăruit frumusețe și talent.