Fraiere ataci soldații, bine ai venit în România, țara de senzații.
Aici se face muzică pe combinații, rapperi poartă măști și înjură mascații.
Mulți măscărici tot prind la public, d-asta oamenii au dubii și se satură de studii.
Vor să intre-n studio și s-apucă de cântat de la cui, iar cui nu-i iese, iese din el un frustrat.
E vorba doar de trip și beat, trap hip și hap, o onoare de păstrat de care toți am cam uitat.
Asta e, sunt ghinioane dacă gaborii ne iau amprente de pe microfoane.
Mai nou, ca frate, tre’ să stau cu toți muiștii, eu îți spun ceva și dai din casă ca „daviștii”.
Cu toții am avut depresii, am învățat că Dumnezeu se pișă pe impresii.
Copiii-s mai prăjiți de fel, își iau de pe net că frații lor fac weed transfer.
Se strică toți din pubertate, personalități cu piese fără personalitate.
Ăștia mă luau drept nimic dar îmi spuneau drept soldat, chiar dacă-n general erau doar tarfe ce-au semnat, contracte false cu strada, în capul lor miraje, bagabonteala aduce doar trădare-n anturaje.
Să investești timp și bani într-o persoană dragă, s-ajungă bine în viziunea ta neagră și oarbă.
Nu-ți căuta scuze că ne pișăm pe textul tău, ai vrut și tu să-ncerci, măcar ăsta-i pretextul tău.
Eu am crezut că-i vorba proastă sau probabil glumea, apoi mi-am dat seama că le e frică, asta-i culmea.
Că oricum cât ar urca pe munte n-o s-atingă culmea, și-l trage pe cel ce-o să poată fiindcă așa e lumea.
Vii tu, cunoscătorul p***i, rappere cu glugă, c-ai cumpărat albume multe sperând să-ți ajungă, dar tu ești tot frustrat pe net, ești bun la comentat, se pare că nu te-a-nvățat nimic din ce ai ascultat.
Eu știu că ai un sentiment ușor când îmi e greu, resufli ușurat de parcă nu mi-aș reveni și eu… o să aibă grijă Dumnezeu de suflete teroriste ce atentează la binele meu.
Sensul versurilor
Piesa abordează ipocrizia și frustrarea din industria muzicală și din societate. Artistul critică superficialitatea, trădarea și lipsa de autenticitate, reflectând asupra propriilor experiențe și lupte.