Strofa 1.
Toată ziua stau, mă uit la televizor
Văd tot felul de știri și mi-e frică să nu mor
Mă gândesc mereu că poate am un pui de virus
Ori ce-aș face, ori ce-aș spune, eu rămân mereu pe minus
Pentru ce, îmi fac atâtea griji, de ce?
Strofa 2.
Am îndrăznit să ies pe stradă cu o botniță pe nas
Cu mănușile de plastic și ochelarii tot pe nas
Respirând din greu prin mască nu am mai văzut nimic
Sticlele puse pe ochi normal că mi s-au aburit.
Pentru ce, îmi fac atâtea griji, de ce?
Bridge.
Stau acasă și zac și nimic nu fac
Mi-am pus botnița la nas
Dar eu tot nu mă las, dar mi-e necaz
E pandemie, e pandemie, e pandemie.
Strofa 3.
Nu știu ce-o fi sau ce n-o fi dar lumea parcă s-a schimbat
E pustiu acum pe stradă, totul e paralizat
Ne-am înstrăinat de-a dreptul, prietenii nu-i mai cunoști
Stăm cu toții la distanță chiar dacă purtăm și măști
Pentru ce, îmi fac atâtea griji, de ce?
Strofa 4.
Mă gândesc acum că poate nu-i nimic adevărat
Sunt destule minți bolnave, oameni lacomi cu păcat
Mulți sunt cei ce vor putere că oricum banii n-ajung
Interese, conspirații și meschinării de grup
Pentru ce, îmi fac atâtea griji, de ce?
E pandemie…, e pandemie..
Sensul versurilor
Piesa exprimă anxietatea și frica resimțite în timpul pandemiei, abordând teme precum izolarea, conspirațiile și incertitudinea viitorului. Persoana se simte copleșită de informațiile negative și se teme pentru siguranța sa și a celor din jur.