Și azi e un altfel de ieri
Care zburdă pe țigle roșcate
Ce se strecoară prin ferestre
Uitate deschise înspre seri
Și azi e un altfel de ieri
Mai gol și cu tălpile ude
Plimbate pe străzi de oriunde
Ferestre îmbrăcate în perdele sfâșiate de stele
Și azi e un altfel de ieri
Când mâna-mi îți scrie cu apă pe glezna ta dreaptă
Urcă-te-n nori, ploaie să-ți fiu
Dacă încă mai vrei, dacă nu-i prea târziu (până nu-i prea târziu)
Și astăzi e un altfel de ieri
Când îți scurgi îndoiala
Și crezi în cuvântul ce sunt
Și mă vezi regăsit într-o cameră mică, semnătură în colț de hârtie
Când te cert, când mai sper
Pentru ce mai există un mâine dacă mâine nu e ca ieri?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și asupra modului în care fiecare zi aduce o perspectivă diferită asupra trecutului. Vorbește despre regrete, îndoieli și speranțe legate de o relație sau o conexiune pierdută, întrebându-se dacă mai există un viitor dacă acesta nu seamănă cu trecutul.
