Soarele se pleacă trist și-ajunge la Apus
Iar vânturile din amiaz’ se pregătesc de ultimul dans,
Iubito, oare ai aflat, corabia noastră a plecat!
Ai vrut ca să rămâi pe mal, ai spus și-ai regretat!
Singurătatea mea, te cheamă în zadar
Și nu te uiți deloc la tot ce-a fost bizar!
Refren:
Da, marea ne-a îndepărtat!
E furtună, ce ploaie nebună!
Și vine chiar din ochii tăi!
E furtună și cerurile tună,
Speranța mea e sus, la zei!
M-ai învățat s-aștept
Un semn din partea ta,
Corabia rămasă-n larg
Pe mine m-a uitat!
Refren:..
Val după val,
Și vine chiar din ochii tăi!
Val după val,
Speranța mea e sus, la zei!
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, folosind metafora mării și a furtunii generate de ochii persoanei iubite. Naratorul exprimă regretul și singurătatea, dar păstrează o licărire de speranță.