Umblând am aflat
Că merg.
Urând cu-nverșunare, cum să iubesc.
Iubind, pe cine și ce să iubesc.
Mâhnindu-mă, cum să pot râde pe deșelatele.
Din slăbiciune, izvodit-am puterea.
Din minciună, adevărul.
Cu fățărnicie, scornii sinceritatea.
Acum aproape că nu știu cine-s
Aproape că-ndrăznesc a fi acel om.
Încă un pas
Și-am s-ajung de unde am pornit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie interioară complexă, marcată de descoperirea de sine prin experiențe contradictorii. Protagonistul ajunge într-un punct în care se apropie de origini, dar cu o înțelegere profund transformată.