Ce e viața omului?
E ca frunza codrului,
Dar frunza se duce-n vânt,
Omul se duce-n pământ,
Nu fugi după avere,
Omule, cât ai putere,
Că viața e o părere,
E un abur care piere.
Refren:
De-aia-i bine cât trăiești
Să iubești și să muncești,
Să-ți petreci, să trăiești bine
Că nu iei nimic cu tine,
Poți să ai bani și palate
Că-ntr-o zi le lași pe toate,
Că moartea e tare rea,
Nu iartă pe nimenea.
Strânge omul ca furnica,
Moare și nu ia nimica,
Patru scânduri și un cui
Asta e averea lui,
Strânge omul ca furnica,
Moare și nu ia nimica,
Patru scânduri și-un piron
Toat-averea unui om.
Refren:
Pleacă omul fără veste,
Ieri a fost, azi nu mai este,
Și din munca lui de-o viață
Nu ia niciun fir de ață,
De-aia-i bine cât trăiești
Să iubești și să muncești,
Să-ți petreci, să trăiești bine
Că nu iei nimic cu tine.
Poți să ai bani și palate
Că-ntr-o zi le lași pe toate,
Că moartea e tare rea,
Nu iartă pe nimenea.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a inutilității acumulării de averi materiale. Subliniază importanța iubirii, a muncii și a trăirii vieții din plin, deoarece la moarte nu luăm nimic cu noi.