Foaie verde, fir mărar,
Pe drumul de la Cepari,
Pe drumul de la Cepari
Trece-o fată și-un jandarm,
Jandarmul trecea călare,
Fata mare pe picioare.
Fata strigă-n gura mare:
– Ia-mă, măi jandarm, călare,
Ia-mă, măi jandarm, călare,
Că nu mai pot de picioare,
Că mi-e drumul gloduros,
Nu mai pot merge pe jos.
– Nu te iau, măi fată mare,
Că mi-e murgul slab de șale.
– Duce murgul doi și trei,
Dar pe noi doi porumbei?!.
– Duce murgul trei și patru,
Dar nevasta și bărbatul,
Duce murgul și-o căruță,
Dar un mândru și-o mândruță.
Sensul versurilor
O fată încearcă să convingă un jandarm călare să o ia cu el, invocând oboseala și drumul greu. Dialogul este plin de subînțelesuri și umor, sugerând o atracție reciprocă sub forma unei glume.