Foaie verde mărăcine,
Mai aseară pe-nserat
Am plecat să cânt prin sat
Să văd neica e culcat,
Să văd neica e culcat
Sau pe mine m-a uitat.
La neica era lumină,
Inima mea de dor plină,
Și-am început a cânta
Să m-audă neicuța,
Neicuța și maică-sa
Că de noră ea mă vrea.
Câinii toți lătrau de zor,
Lumea asculta-n pridvor,
Dar neica n-a vrut să iasă
Inima să-mi potolească,
Inima să-mi potolească
Dorul să mi-l domolească.
Spune-mi, neicuță, spune
Dacă ai pe alta-n lume,
Spune-mi ca să știu și eu
Să nu mai port dorul tău,
Să nu-ți mai cânt pe-nserat,
Să trezesc lumea din sat.
Sensul versurilor
O fată merge să-și vadă iubitul, dar descoperă că acesta o ignoră. Ea își exprimă durerea și cere o explicație, fiind dispusă să renunțe la el dacă are pe altcineva.