Sus pe craca nucului, cucule,
Cântă puiul cucului, cucule,
Își strigă numele lui
Prin frunzișul codrului,
Of, of, măi cucule,
Din zori până-n asfințit
Ai cântat de-ai răgușit,
Of, of, măi cucule!.
Pui de cuc, nu mai cânta, cucule,
Numele nu-ți mai striga, cucule,
Că și eu am tot doinit
Nimeni nu m-a auzit,
Of, of, măi cucule,
Că și eu am tot cântat
Nimeni nu m-a ascultat,
Of, of, măi cucule!.
Cin’ mi-e drag m-a părăsit, cucule,
Pentru cine să mai cânt, cuculem
De-aș avea aripi ca tine
Aș zbura cucule-n lume,
Of, of, măi cucule,
Să caut pe cin’ iubesc
Să știu pentru ce trăiesc,
Of, of, măi cucule!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și dorință, folosind imaginea cucului care își strigă numele. Naratorul se identifică cu pasărea, simțind că și el cântă fără a fi auzit, după ce a fost părăsit de persoana iubită.