Tu ești aici
Nimic nu mă poate opri
Să cred în ce simt
Pentru tine.
Am vrut să știi
Că te-am așteptat o viață
Acum resimt privirea ta
De gheață.
Tu ai adus cu tine
Tot ce-n suflet mi-a lipsit
Tot ce e mai bun din mine
Dar totul are un sfârșit.
Când ploaia lunecă ușor
Peste noi
Ne regăsim tăcuți în noapte
Când ploaia lunecă din cerul plin
De nori
Ne amintim aceleași șoapte.
Nu cred că poți
Să treci peste tot și să uiți
Ce noi am trăit împreună.
Tu ai adus cu tine
Tot ce-n suflet mi-a lipsit
Tot ce e mai bun din mine
Dar totul are un sfârșit.
Când ploaia lunecă ușor
Peste noi
Ne regăsim tăcuți în noapte
Când ploaia lunecă din cerul plin
De nori
Ne amintim aceleași șoapte
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație trecută, marcată de intensitate și pierdere. Ploaia devine un simbol al amintirilor și al melancoliei, evocând sentimente profunde și tăcute.