Bădișor cu ochii verzi,
Dorul meu de ce nu-l crezi?
Ți-l trimit pe-aripi de vânt
Zile-ntregi și nopți la rând,
Dar se-ntoarce suspinând,
Și eu cânt pe vale,
N-are tihnă dorul meu,
El te caută mereu,
Tu-l alungi din drumul tău
Și eu cânt pe vale.
Mă întreabă lumea-n sat
De ce, bade, m-ai lăsat,
Eu plec ochii în pământ
Și nu scot niciun cuvânt,
Focul dorului mi-l cânt
În amurg pe vale,
La apusul stelelor
Curge-o lacrimă de dor
Peste roua florilor,
Și eu cânt pe vale.
Trece frunza codrului,
Trece vremea dorului,
Câte doruri grele sunt
Toate trec ca frunza-n vânt
Și uitarea rând pe rând
Le adoarme-n vale,
Numai dorul meu nu vrea
Să-și găsească liniștea
Că nu-l lasă dragostea,
Și eu cânt pe vale!
Vers refren:
Dorule, puiule!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane respinse în dragoste. Natura devine un martor al suferinței sale, iar cântecul este o modalitate de a-și exprima sentimentele.