Doamne, acuma am văzut
Lumea ce rea s-a făcut,
Nu mai poți face nimic
Să nu te vorbească-un pic,
Lume, lume, n-am știut
Că așa rea te-ai făcut,
Lasă-mă să pot trăi
Și de rău nu mă vorbi.
Peste tot unde-am umblat
Multă lume-am întrebat
De unde atâta rău
Că nu-i de la Dumnezeu,
Mulți copii nu vor să știe
De părinți și de frăție,
Inima le e-mpietrită,
Numai pe rele pornită.
Dacă n-ar fi rău-n lume
Oamenii-ar trăi mai bine,
Ar munci și s-ar iubi
Și nu s-ar mai dușmăni,
Dar răul e semănat
Ca neghina pe uscat,
Dacă nu mai e iubire
O s-ajungem la pieire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de răutatea din lume și lipsa de iubire dintre oameni. Se constată că răul este omniprezent și că, fără iubire, omenirea se îndreaptă spre pieire. Cântecul este un apel la reflecție asupra valorilor umane.