Fără dragostea stelelor
N-ar fi seara argintie,
Fără dragostea florilor
N-ar fi ziua feerie,
Fără dragostea versului
N-ar fi primăveri în cuvânt,
Fără dragostea omului
Ar fi numai furtuni pe pământ,
Dacă dragoste nu e, nimic nu e!.
Fără dragostea vântului
N-ar fi valuri pe mare,
Fără dragostea zborului
N-ar fi ciocârlii în soare,
Fără dragostea din viori
N-ar fi mereu alte simfonii,
Fără dragostea omului
N-ar fi pământul plin de bucurii,
Dacă dragoste nu e, nimic nu e!.
Fără dragostea visului
N-ar fi, n-ar fi fantezia,
Fără dragostea verbului
Ar fi rece poezia,
Fără dragostea codrului
N-ar fi, n-ar fi privighetori,
Fără dragostea omului,
N-ar fi pământ, n-ar fi viori,
Dacă dragoste nu e, nimic nu e!
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța fundamentală a dragostei în toate aspectele vieții și ale naturii. Fără dragoste, lumea ar fi lipsită de frumusețe, bucurie și sens. Dragostea este esența existenței.
