Nicio boală nu-i mai grea
Ca dorul și dragostea,
Fie frunza de-ar pica
Îl iubesc pe neicuța,
Fie frunza să pălească
Și neica să mă iubească.
Până nu te-am cunoscut
Nicio boală n-am avut,
Dar acum de-atâta dor
Dau și rouă ochilor
Că te văd trecând prin sat
Amărât și supărat.
Nu văd lună și nici stele,
Nici dorul inimii mele,
Că am somnul tulburat
Că tu nu m-ai sărutat,
În lumina zorilor
Dau și rouă ochilor.
Vers refren 1:
Neic-al meu.
Vers refren 2:
Neiculiță, neică.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul profund resimțit în dragoste. Persoana suferă din cauza absenței sau a indiferenței celui iubit, simțind că această suferință este mai grea decât orice boală.