Nu te lăuda, bogate,
C-ai avere și-ai de toate,
Că vine moartea-ntr-o noapte,
Te duci și le lași pe toate.
Și nu știi cui va rămâne
Munca ta de ani de zile.
Și cât ai fost de bogat
N-ai gândit la cel sărac,
Cum lucrează cu sudoare
Și cu lipsă de mâncare,
Ai fost lacom și-ai fost rău,
N-ai gândit la Dumnezeu.
Dacă-n Dumnezeu credeai
Zile frumoase aveai,
Ajungeai la bătrânețe
Ocrotit, fără tristețe,
Cu oameni pe lângă tine
Care ți-ar fi vrut doar bine,
Arz-o focul de avere
Dacă n-ai o mângâiere
Și nu știi cui va rămâne
Munca ta de ani de zile.
Sensul versurilor
Piesa avertizează asupra pericolelor lăcomiei și uitării de Dumnezeu. Subliniază că averea este trecătoare, iar adevărata valoare constă în credință și compasiune față de cei săraci.