România mea, nu plânge,
Nu-ți înăbuși dorința,
Lacrima puterea stinge
Și lungește suferința,
Din puterile carpate
Și neobosită vreme
Luptă pentru libertate,
Azi pământul tău o cere,
Limba și credința
Ne-au ținut grămadă,
Spune-i tu pe nume
Ștefan să te vadă,
Am răbdat imperii
Veacuri în tăcere,
Rupe azi mânia,
Pământul tău o cere,
Cât mai sunt Carpații
Tu mai ai putere.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn patriotic către România de a nu se lăsa doborâtă de greutăți, ci de a lupta pentru libertate și a-și păstra identitatea. Se face referire la importanța limbii, credinței și a trecutului istoric în menținerea unității și a puterii naționale.