Irina Loghin – Codin

Sub un cer cu lună plină
O rudăreasă bătrână
Dormea sub un tei rotat,
Peste noapte a visat,
A visat la miez de noapte
Vis urât și rău de moarte.
S-a dus la băiatul ei,
La Codin lângă bordei
Și-l sfătuia ca o mamă,
Dar el nici n-o lua în seamă,
Se vorbeau numai ei doi
Să nu mai meargă-n zăvoi.
Atunci Codin ce făcea?
Cu rudăreasa vorbea:
– Ia ascultă, tu nevastă,
Astăzi nu mă duc de-acasă,
În pădure nu mă duc
C-a visat mama urât.
I-auzi cântă cucuveaua
Se cutremură vâlceaua,
Astăzi nu mă duc la lemne,
Mamii i s-au făcut semne,
În pădure nu mă duc,
Mai bine beau și mă culc.
Rudăreasa ce zicea?
– I-ascultă Codine-ncoa:
Tu muncești numai pe toane
Și copiii-ți mor de foame,
Stai acas’ și nu muncești
Și-asculți la mă-ta povești.
Și Codin intră-n pădure,
Puse mâna pe secure,
Pe securea lui cea lată,
Tăia pluta dintr-o dată,
A tăiat-o singurel
Și-a căzut pluta pe el,
Maică-sa cum îl vedea
Începea și mi-l jelea:
– Au, au, au, muică, Codine,
Te-a pus rudăreasa bine,
S-a ținut de capul tău
Ca să dai de ceasul rău,
De mine n-ai ascultat
Și suflețelul ți-ai dat.
Codine, la moartea ta
Toți rudarii te plângea’,
Să vezi rudăresele
Cum vin cu surcelele
Să-ți fiarbă sarmalele,
Să-ți facă pomenile.
Mă uit la copii cu milă
Cum se uită după pilă
S-ascută tesla și barda,
Noi stăm în bordei degeaba,
La noi nu mai are cine
Să mai muncească, Codine.
Au, au, au, Codine, au,
Cum să fac viață să-ți dau?
În pădurea asta mare
Muriși fără lumânare,
Ca un câine ai murit,
Negrijit, ne-mpărtășit.
Au, au, au, Codine, au,
Cum să fac viață să-ți dau
Să vezi copilașii tăi
Cum se urcă pe bordei
Și se uită-nspre pădure
„Mamă, tata nu mai vine!”?