Frunzuliță de alun,
La o răscruce de drum
Se-ngâna ziua cu noaptea,
Se-ntâlnea viața cu moartea,
Moartea-i rece, moartea-i neagră,
Viața e ca ziua caldă.
Moartea e cu coasa-n mână,
Viața seamănă lumină,
Moartea stă și tot pândește,
Viața cântă și iubește,
– Moarte, stai și tot pândești,
Lumea n-ai s-o prăpădești.
Moarte, timpul te-a lăsat,
Multe haine-ai îmbrăcat,
Haine negre și urâte
Care-aduc supărări multe,
Lasă-i viața omului
Să plece la vremea lui!
Sensul versurilor
Piesa descrie întâlnirea simbolică dintre viață și moarte la o răscruce, evidențiind contrastele dintre ele. Moartea este rece și amenințătoare, în timp ce viața este caldă și plină de lumină, exprimând dorința ca viața să își urmeze cursul firesc.