Copilăria.
Copilăria mea înfricoșată și trudnică
cu sunetul amintirii rostogolindu-se pe dalele reci,
copilăria mea cu plânsul statuilor despletite,
cu înfiorarea de taină a timpanelor oarbe și mute,
copilăria mea ca un manechin cu ochii plecați,
cu surâsurile amanetate cu ridurile contrafăcute,
copilăria mea cu zarva dimineților cu umeri de vânt,
cu înserări nedeslușite cu suspine citețe,
copilăria mea pierdută ca o ninsoare mecanică, ca o eternitate electrică,
copilăria mea ascunsă sub pleoape pentru totdeauna,
copilăria mea enigmatică
așteptând cu răbdare trupul ce-o va purta încrustată în cearcănele
iluziei neabătute.
Sensul versurilor
Piesa explorează o perspectivă melancolică asupra copilăriei, văzută ca o perioadă complexă, marcată de teamă, trudă și mister. Versurile evocă imagini puternice ale unei copilării pierdute, ascunse și enigmatice, purtând cicatricile iluziilor.