Ion Barbu – Grup

Grup.
E temnița-n ars, nedemn pământ,
De ziuă, fânul razelor înșală;
Dar capetele noastre, dacă sunt,
Ovaluri stau, de var, ca o greșală.
Atâtea clăile de fire stângi!
Găsi-vor gest închis, să le rezume,
Să nege, dreaptă, linia ce frângi:
Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume?

Sensul versurilor

Piesa explorează sentimentul de alienare și captivitate într-un grup, sugerând o pierdere a individualității și o căutare a sensului într-o lume nedreaptă. Versurile evocă o imagine a unei existențe limitate și a unei dorințe de a depăși aceste constrângeri.

Lasă un comentariu