Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arșița date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte,
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaș: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Și punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari și mărunți
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munți
Și-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peșteră Steaua căta. Și era Ea privirea de Tată.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea lui Iisus într-o grotă umilă, într-un peisaj de iarnă pustiu. Steaua de la Betleem veghează asupra Pruncului, simbolizând privirea protectoare a lui Dumnezeu.