Nu pot să dorm când toți dorm.
Nu pot să dorm când nimeni nu e treaz.
Din multe vieți nu fac parte.
În viețile mele nu sunt.
Nu orice întuneric poate încăpea în orice pahar.
Domnia lucrurilor e un tablou fără ramă –
Cu ea ar fi început o ființă
Și ființe nu mai erau.
Rama intrase în culorile neființei.
Rămăseseră pe lume numai lucrurile….
Dacă toți ne transformăm în fantome, vom fi din nou oameni.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de insomnie și alienare, sugerând o deconectare profundă de viață și o fascinație pentru neființă. Transformarea în fantome este văzută ca o posibilă cale de a regăsi umanitatea.