S-a oprit din mâncat,
Îi venea greață.
Voi ce faceți cu noi?
Privea la viermii cei albi din farfurie,
Privi spre perete, gunoi.
Închise ochii,
Pasărea soarelui zbura cu o fată în plisc
Și se tăia în baloane,
Prinse și el unul,
Dar balonul plesni și curseră pete,
Apoi a plecat soarele.
Afară
Lumina încăpuse pe mâinile vântului,
Își aminti că a lăsat acolo,
Abia începuți,
Tăițeii pe masă că trecuse
Cineva
Prin dreptul ferestrei,
Nebuna vorbea cu mânerul ușii,
Cu coada măturii.
El vorbea cu
În sfârșit –
Ce mai conta cu cine? Ocoli
Fluviul.
Atâta cantitate de muzică!.
Lucrurile își pierdeau conturul,
Materia căpăta libertăți haotice,
Totul i se năzări albicios și moale,
Zăpada
Se făcuse ca o peltea.
Și a trecut multă vreme
Din picioarele unuia în picioarele altuia
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de alienare și dezgust față de lume. Protagonistul se simte deconectat și captiv într-o realitate degradată, căutând evadare în fantezie, dar fiind dezamăgit.