Ai ajuns și tu o-ncurcătură
de-ntrebări frumoase care-au fost
rând pe rând stârnite cu nerost,
suflete ca drojdia de mură.
De-ntrebări frumoase când te duci
– călător din alte lumi ori zodii,
poate unde apun sfintele rodii –
vara-n vânt prin codrii de năluci.
Te culeg din drum și te înalț
de pe umăr, albă, ca pe-un zmeu,
nu știu către care dumnezeu
schizofrenic, pasăre de zmalț.
Și-s sătul de toate prea devreme,
pași-mi urcă-n baruri chinezești,
din noroiu-albastrelor povești,
cine vrea îmi poate cere: geme!.
Colomizdră cinică, e timpul
să te-așez în loc de-afiș la hală,
sub bronșita bolților corală,
să te scalde florile cu limbul.
lor interior ca o făclie,
iar din toate bârnele odăii
precupeții, strada, hândrălăii
greu mestecăind de nebunie,.
să te calce-n zloată și-n picioare,
c-ai ajuns și tu o-ncurcătură –
n-ai mai fi, când văd cum vorba-ți moare,
suflete cu blestemul la gură.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire și alienare față de o persoană sau o situație care a devenit o povară. Vorbitorul se simte sătul și copleșit, dorind să se elibereze de această încurcătură sufletească.