câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții, juxtapuse cu imagini ale naturii urbane și rurale. Este o meditație asupra trecerii timpului și a numărului infinit de experiențe și evenimente care alcătuiesc existența.